Richard Dawkin este profesor de biologie la Universitatea din Oxford, si este foarte cunoscut pentru cartile sale de popularizare a teoriei evolutiei lui Darwin, printre care "Gena Egoista" a aparut recent si la Editura Tehnica. El este si un membru marcant al curentului ateistilor agresivi ai ultimelor decenii. Prin “ateist agresiv” inteleg acea persoana care nu numai crede ca nu exista Dumnezeu, nici sub cea mai abstracta forma a sa, dar crede ca si religia este nociva evolutiei societatii umane (chiar daca poate fi benefica anumitor indivizi). Intr-o prezentare radiofonica l-am auzit spunind (citez aproximativ): “Sa eliberam pentru totdeauna omul de iluzia existentei lui Dumnezeu, sa creeam un om nou, capabil sa-si ia propria soarta in miini”.
Aceasta atitudine agresiva face ca si cartea recent publicata sa fie greu de citit de cei ce au poate o farima de credinta. Nu pentru ca ei ar gasi argumente care le-ar zdruncina definitiv credinta, ci pentru modul provocator in care e scrisa. Caci mesajul lui este simplu, ceva la genul “Este evident ca Dumnezeu nu exista, deci daca crezi in Iisus esti idiot”. Si de aceea nici nu incearca sa se poarte atent cu cei ce cred. De fapt, unul din mesajele lui este ca nu trebuie sa purtam manusi atunci cind discutam de religie, indiferent daca aceasta il raneste pe cel de linga noi. Adevarul trebuie confruntat asa cum este, chiar daca doare.
Iar de cele mai multe multe ori, Dawkins scrie ca si cum este evident ca Dumnezeu nu exista. Caci, cine asteapta ca sa gaseasca in carte o demonstratie a faptului ca Dumnezeu nu exista, va fi dezamagit. Argumentele nu sunt puternice dupa parerea mea, destule de cunoscute deja, iar cartea se termina mai mult pe un ton polemic. Exista insa anumite argumente demne de mentionat, si care vor fi prezentate mai jos.
Argumentul major pe care Dakins il face este ca Dumnezeu este o amagire, rezultata in urma evolutiei ideilor si conceptelor in societatea umana. Credinta, spune el, nu este o necesitate adinca si metafizica (in sensul ca depaseste legile naturale) a sufletului nostru, ci este un produs secundar al evolutiei, un concept cultural. Ea isi are originea intr-o functionalitate a creierului nostru (ca nevoia de a ne indragosti), dar care deviaza intr-un alt context. In plus, religia se foloseste de tendinta naturala a copiilor de a crede tot ce le spun parintii... Situatia este asemanatoare unui fluture care a invatat sa zboare drept utindu-se la stele. Aflat in jurul unei luminari, fluturele se misca intr-o spirala catre luminare, pina cind este ars de flacara luminarii.
Am sa notez acum citeva puncte si citate care mi-au atras atentia din fiecare capitol, si care vorbesc de la sine, lasindu-va dumneavoastra sarcina de a le integra intr-o imagine mai mare. Mentionez ca citatele sunt in traducere libera, sumarizind ceea ce Dawkins spune cu mai multe cuvinte.
Prefata
- “Un ateist poate fi fericit, moral, si implinit intelectual”
- “ateismul indica o independenta sanatoasa a mintii”
1. Un necredincios adinc religios
- “Notiunea ca religia este un domeniu in care cineva cineva poate pretinde ca e expert, trebuie chestionata”. Eu pun observatia asta cu cuvintele mele asa: ”Daca eu nu stiu ce e in capul neveste-mii, cum as putea pretinde ca stiu ce e in capul lui Dumnezeu?”
2. Ipoteza lui Dumnezeu
- Aici Dawkins aduce un argument major. “Orice creeatura inteligenta, spune el, suficient de complexa sa creeze ceva, trebuie sa fie un rezultat final al unui proces gradual de evolutie”. “Ca atare, si Dimnezeu trebuie sa fie rezultatul unui alt proces de evolutie, proces care trebuie sa fie mai complicat decit procesul de evolutie al omului (pentru ca Dumnezeu este mai complicat decit omul)”. Atunci de ce sa ne complicam sa-l introducem pe Dumnezeu, daca nu simplificam nimic?
- “Religia a evoluat de la politeism la monoteism. Daca procesul de evolutie continua, ea este condamnata sa elimine si singurul Dumnezeu din monoteism, conducind la ateism”.
- “Existenta lui Dumnezeu este o ipoteza stiintifica ce poate fi testata in practica.”
- O idee interesanta sugerata de-a lungul capitolului este ca atunci cind discutam despre religie suntem inclinati sa coborim barierele capacitatii critice, si sa acceptam mai usor lucruri mai putin logice. “De ce am crede mai mult in Maria Fecioara, si mai putin intr-un set chinezesc de ceai orbitind in jurul Soarelui? Oare nu sunt ele la fel de improbabile?”
3. Argumente pentru existenta lui Dumnezeu
- Aici Dawkins ia argumentele existentei lui Dumnezeu unul cite unul, si incearca sa dovedeasca ca sunt false.
- “Ne exista nici un fel de motiv pentru care am putea crede ca Cel ce a creat lumea este si bun, ca ne asculta rugaciunea si ne iarta pacatele...”
- “Este un accident al istoriei sa consideram normal pe cineva care crede ca Dumnezeu ne asculta gindurile, si bolnav mintal pe cineva care crede ca picaturile ploii vorbesc cu el in alfabet Morse.”
- “Cei care cred ca au avut experiente religioase au fost foarte probabil sub influenta unei halucinatii”. Aceasta pentru ca creierul nostru este foarte bun in a interpreta imagini, si a scoate informatie chiar si din “piatra seaca”. Acest mecanism poate da gres cind informatia este putina, la limita cind am recunoaste ca nu e informatie. Atunci concluziile pe care le trage creierul pot fi gresite. Se poate deci intimpla ca sa credem ca am vazut ceva, cind de fapt creierul nostru a dat gres.
- Celebrul argument al lui Pascal spune ca daca crezi si Dumnezeu nu exista nu pierzi nimic, dar daca nu crezi si El exista, te-ai ars. Ca atare e mai bine sa crezi, ca nu pierzi nimic. Dawking argumenteaza ca nu-ti poti baza credinta pe baza unei politici de interes. Daca nu crezi in existenta lui Dumnezeu, nu te poate convinge argumentul lui Pascal.
4. De ce aproape sigur nu este un Dumnezeu
- Aici Dawkins reafirma ca complexitatea lumii biologice poate fi explicata de teoria evolutiei a lui Darwin. Iar cazurile ce nu pot fi explicate nu pot fi luate ca argumente ale existentei lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o intelegere a noastra incompleta.
- Exista o parere larg raspindita ca Universul este “aranjat” precis in asa fel incit viata sa poata apare in el (exemplul celebru al planetei Jupiter care este ca un aspirator, curatind zona de asteroizi care altfel ar lovi Pamintul). De aceasta “aranjare” ar fi responsabil Dumnezeu, spun unii. Dawkings cotra-argumenteaza, prezentindu-se ca un adept al principiului antropic: ”Viata in Univers este rara precum acul in carul cu fin, dar noi stam chiar pe virful acului, si deci sa nu ne miram ca ni se pare ca totul este aranjat parca special pentru noi... ”.
- Se stie ca insasi Universul pare ca are constantele fundametale “aranjate” pentru viata. De exemplu, constanta interactiei nucleare este “aranjata” cu o precizie de 10%: daca e prea mare avem prea multe elemente grele, iar daca e prea mica avem numai hidrogen. In ambele cazuri nu e de asteptat sa apara viata. Dawking cotracareaza, prezentind teoria lui Lee Smolin asupra Multiversului (mai multe Universuri). Aici, un Univers-copil se creeaza in gaura neagra a unui Univers-mama. Universul-copil va avea insa constantele fundamentale (ca constanta interactiei nucleare) putin schimbate. Daca aceste constante nu sunt bune pentru creeare de gauri negre, el nu va mai avea sansa sa se “reproduca”. In acest fel, printr-un proces similar evolutiei naturale, numai Universurile capabile de a produce gauri negre se vor reproduce. Intr-un mod special, aceste Universuri vor si potential candidati pentru aparitia vietii, pentru ca ele au atunci constantele fundamentale asemanatoare cu ale Universului nostru (care are gauri negre) si deci sunt posibile candidati pentru viata.
5. Radacinile religiei
- “Religia, spune Dawkins, este un produs secundar (by-product) al mintii omenesti”. “Mintea, spune el, poate fi vazuta ca un sistem modular, un modul pentru procesare de data, altul pentru empatie, si asa mai departe. Fiecare modul isi are rolul lui primar dat de evolutie, iar unul dintre aceste module are ca efect secundar credinta, credinta ce nu este insa scopul primar al acelui modul!”. Un astfel de modul, mentionat de filozoful Dennett, poate fi de exemplu cel responsabil de tendinta noastra de a ne indragosti...
- As adauga o observatie personala. Asa cum este mentionat de Marvin Minsky, cind ne indragostim suprimam capacitatile noastre critice (asta o stie oricine care s-a casatorit apoi...). In acelasi fel poate, suprimam si capacitatile critice (cum spune Dawkins) atunci cind credem in Dumnezeu.
- “Religia, spune Dawkins, este in mod special eficienta in a indoctrina creierul copiilor, cind acestia sunt cei mai vulnerabili in perioada lor de crestere si invatare, si cind cred tot ceea ce li se spune”. Astfel, se stie ca copii cred usor ce le spun parintii. Aceasta credinta oarba este implantata adinca in codul genetic, ea ferindu-i pe copii de pericole cind sunt mici. “Utilizarea religiei este atunci indoctrinare curata”, spune Dawkins. Ce sa mai spun eu despre scoala? Oare, prin acelasi argument, nu este scoala o masina de indoctrinare?
- In afara de gene, exista si replicatori culturali, denumiti de Dawkins “meme”. Tineti minte prastia? Ea este o mema culturala din lumea copiilor. Limba vorbita este o alta mema. Religia este tot o mema, spune Dawkins, un concept cultural care isi are propria evolutie, viata si moarte, in spatiul abstract al culturii societatii omenesti. Religia se renormalizeaza, se adapteaza la veacul in care exista (precum un organism), fiind in stare sa supravietuiasca in acest spatiu al culturii.
6. Radacinile moralitatii: De ce suntem buni?
- Aici Dawkings argumeteaza ca nu suntem buni datorita religiei. Evolutia naturala ne-a facut buni si altruisti, iar un ateist este la fel de bun (poate chiar mai bun, spune Dawkins!) decit un credincios. Noi avem in noi genele altruismului in urma unei evolutii biologice (ajutindu-ne, am supravietuit).
- Dawkins citeaza Sam Harris care face observatia ca criminalitatea este de doua ori mai ridicata la republicanii americani (care se stie ca sunt mai religiosi) decit la democrati. Deci spune Dawkins, daca esti religios, nu inseamna ca esti automat mai bun.
7. Cartea cea “buna”
- Aici Dawkins argumeteaza ca nu ne putem baza pe Biblie pentru a ne costrui morala, pentru ca Biblia (in mod special vechiul Testament) este foarte violenta.
- “De ce, zice Dawkins, i-ar pasa lui Dumnezeu despre o creatura asa insignificanta ca noi?”. “Noi de dam niste , mai adauga el, ridicind micile noastre pacate la evenimente de semnificatie universala!”.
- Noul Testament este si el plin de violenta, argumenteaza Dawkins. “Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insa viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca, 14:26).
- Un punct interesant este argumentatia ca “Iubeste-ti aproapele” intilnita in Noul Testament inseamna de fapt “Iubeste-ti aproapele evreu!”. Aici, Dawkins citeaza argumetele lui Hartung. In acelasi fel, “Nu ucide”, trebuie tradus “Nu ucide evrei”. Argumentul lui Dawkins este ca noi re-interpretam textele vechi in modul in care ne place noua.
- Religia, spune Dawkins, are un potential destructiv urias, pentru ca poate pune bazele urii (catre celalalt).
8. Ce e gresit cu religia?
- Aici Dawkins vrea sa se explice de ce este el asa ostil religiei. El argumenteaza ca religia submineaza stiinta, duce la fanatism (vezi martirii islamisti), si incurajeaza discrimarea (printre altele a homosexualilor). Exemplele abunda, si sunt de obicei larg cunoscute.
9. Copilaria, abuzul, si scaparea de religie
- Aici Dawkins se reintoarce la subiectul indoctrinarii religioase a copiilor. Acestora le-ar fi astfel subminata capacitatea de a avea conceptii independente despre lume. Nu invatati deci pe copii dumneavoastra “Ingerasul” , nu este recomandat de Dawkins.
10. Avem nevoie de Dumnezeu? (traducere libera a titlului)
- In ultimul capitol, Dawkins se intreaba daca religia umple o “gaura” psihologica a omului, dindu-ne consolare si inspiratie. Punctul lui este ca inspiratie si consolare putem primi si de la filozofie si stiinta. De fapt, spune Dawkins, ateismul este o atitudine mult mai pozitiva si mai dinamica decit religia, religie care ne da raspunsuri nesatisfacatoare la misterele vietii, spune el.
- “Puterea religiei de a consola, spune Dawkins, nu face religia mai adevarata”.
- “Este timpul, mai spun Dawkins, de a inlocui Dumnezeu in rolul lui de consolator al sufletelor noastre”.
- Pentru a ne incuraja, Dawkins il citeaza pe Mark Twain, care a spus: “Nu mi-e frica de moarte, mi s-a intimplat miliarde de ani inainte de a ma naste, si nu mi-a adus nici cea mai mica inconvenienta”. “A fi mort este acelasi lucru cu fi nenascut, mai spune Dawkins”.
- “Poate ca viata este goala, spune Dawkins. Poate ca nu este nimic dupa moarte”. “Este o prezumtie infantila in a crede ca altcineva (Dumnezeu adica) are o responsabilitate in a da vietii noastre un sens”.
