Nepasarea de care vorbesc se manifesta la diferite varste in functie de fiecare persoana si dezvoltarea sa emotivo-intelectuala si este responsabila ,zic eu ,de multe abuzuri si nedreptati in societatea si asa bolnava in care traim(aici nu ma refer doar la societatea romaneasca).
De ce alegem sa fim nepasatori? De ce alegem sa intoarcem spatele ? De ce cand putem ajuta chiar si cu un minim efort din partea noastra decidem sa nu ajutam? Unii ar spune ca acest lucru este datorita felului nostru de a fi ,nascuti cu o doza de rautate sau chiar rai din nastere, altii ar motiva acest fapt prin viata plina de neajunsuri pe care o ducem, unii ar ajunge chiar sa dea vina pe lipsa de credinta in batranul din nori a.k.a. Dumnezeu. Fiecare dintre noi ar trebui sa stam sa meditam la felul nostru de a fi si sa gasim acel motiv,acea bariera ce ne opreste sa fim pana la urma umani.
Scrie si de unde ai luat citatul, mai Grasule
RăspundețiȘtergereTo tired to post!!!
RăspundețiȘtergerepai nu e rautate , nu e nepasare, e doar natural , adica lupta sa ai ceva mai mult decat celalalt, cel mai puternic reuseste sa mearga mai departe indiferent de metoda folosita , e ca in lumea animalelor... doar de acolo am plecat , in lumea animalelor nu exista nepasare, nepasarea e un termen inventat de oamneni pt a-si scuza actiunile ....animalice.
RăspundețiȘtergereCitatul este creatie proprie, scris intr-un moment de plictiseala si contemplare(de obicei aceste doua lucruri merg mana in mana ,cel putin la mine).
RăspundețiȘtergereSincer nu cred ca este naturala aceasta lupta pentru supravietuire prin orice metode. Da, este adevarat ca suntem rezultatul evolutiei si ne supunem intrutotul legilor ei dar oare nu acest lucru se numara printre ''calitatile'' ce ne evidentiaza fata de alte specii?
ratiune este lucrul care ne diferenteaza de celelalte vietati...ratiune este cea care aduce scopul, care in acest caz scuza sau nu mijloacele...scopul de a supravituii, de a reusii...asta chiar cu implicarea indiferentei sau nepasarii a ceea ce se intampla in jurul nostru
RăspundețiȘtergereVrem nume....vrem nume!!!!!
RăspundețiȘtergereDin pacate in numele ratiunii s-au savarsit multe chestii oribile, nu are rost sa dezvolt; dar, cel putin din punctul meu de vedere, specia umana a ajuns sau ar trebui sa ajunga la o gandire mult mai liberala si umanista. Sa ''treci peste cadavre'' in ziua de azi este cel putin penibil si demodat daca nu chiar de acuzat si blamat.
RăspundețiȘtergerepoi pt k nu am nume...anonim=silviu, ce sa fac dak nu am cont aici la voi pe blog.
RăspundețiȘtergereadrian, pentru ca in viata nimic nu se obtine fara lupta, sau cel putin aproape nimic, lupta asta se da cu persoanele care au acelasi scop, adik e un fel de competitie, nu e vorba neaparat de a calca pe cadavre, e vorba ca omul in esenta este egoist si vede aceste cadavre pe care calca un fel de obstacol catre telul pe care il are.
RăspundețiȘtergereimi permit sa adaug si eu in comentariu spunandu-va in primul rand ca mi se pare ca discutia se absolutizeaza prea mult si tratam experiente personale (filtrate prin propria sensibilitate) ca si cum ar fi reguli. Am regasit in alte comentarii cuvinte precum lupta, scop.... dupa parerea mea in momentul in care tu ai o anumita abordare legat de o anumita problema, fie ea o actiune sau o inactiune (in cazul nostru nepasarea), gandindu-te ca abordare respectiva este menita sa iti sustina o lupta sau sa te ajute sa iti atingi un scop, automat nu mai vb de nepasare ci de o arma de care usezi pentru a ajunge acolo unde ti-ai proppus.
RăspundețiȘtergereNepasarea, dupa parerea mea este acel moment in care limitele tale ca si persoane nu iti permit sa o faci. In speta nu consider nepasare "nu il ajut pe X pentru ca nici el nu a facut-o cand am avut nevoie".
Exista momente cand tu ca si persoane te vezi depasit situatie, iar inactiunile tale nu au un scop sau un tel, ci pur si simplu implicatia ta pe plan social a atins limite maxime.
Nepasarea, dupa parerea mea, nu are nici o legatura cu a trece peste cadavre, sau a contribui la raul cuiva.
Pana si atunci cand alegem sa nu ne implicam in sprijinirea cuiva sau a ceva,asa numitul "intors de spate", poate sa existe cu un scop, si atunci nu mai e nepasare.
Si o alta perceptie personale este aceea ca sistemul nostru de gandire este creat in asa fel incat ne ofera posibilitatea unei evadari, evadare ce trebuie vazuta ca o modalitate de autoaparare.Si autoapararea aceasta poate fi vazuta ca un scop depinde doar de gradul de constientizare al acesteia.
Si cum noi toti am pornit o intriga catre dumneavoastra, scriitorul Grasu, va oferim o sansa sa aplanati acest subiect cu o rezolvare ulterioara. Sprijinul v-il oferim, impreuna cu o puternica dorinta de a mai avea onoarea sa putem citi inca o lucrare personala.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca din umilul meu text au plecat atatea pareri si argumente desi din pacate unele in directii realtiv gresite.Singurul scop al postarii mele se regaseste in ultima fraza din text. Stiu si recunosc ca cea ce am scris a fost declansat de catre o experienta personala si ca in genre textul duce la o discutie ipotetica si principiala dar fiecare este liber sa inteleaga si sa gandeasca in felul sau, atat timp cat o face. Va multumesc pentru atentia acordata si va promit ca voi reveni si cu alte subiecte, asteptand in acelasi timp si postari ale d-voastra. Salutations fellow humans
RăspundețiȘtergereDin pacate cred ca ai dreptate, nepasarea se accentueaza din ce in ce mai mult la noi, la romani in special. Si ca sa-mi sustin ideea iti dau un simplu exemplu. Prin anii 90 ne uitam la cei din Europa ( cel putin eu ma uitam la cei din Germania) si nu intelegeam cum este posibil ca in momentul in care vrei sa-ti vizitei un prieten, trebuie sa suni innainte si sa-ti faci o oarecare programare pentru a-l vizita. Timpul a trecut si peste noi, peste romani, am ajuns sa traim intr-o societate capitalista, am ajuns sa ne uram unii pe altii si sa devenim invidiosi, ba mai mult am ajuns exact la acel nivel, la care o vizita facuta unui priten .... poate deranja. Nu cred ca suntem noi vinovati pentru aceste schimbari, pur si simplu viata ne schimba, trendul ne schimba si poate cel mai urat lucru care ne schimba este banul. Se poate ca de cele mai multe ori sa te atinga intr-un fel sau altul suferinta celor de langa tine, dar nu este problema ta nr.1 si de aici incepe usor usor sa se lase bariera despre care spui. Nu cred ca exista vrun raspuns clar la nedumerirea ta, cred ca, pur si simplu noi ne alegem de cele mai multe ori prioritatile, fara sa mai tinem cont de suflet, de sentimente. Suntem prea prinsi de mirajul propriei persoane si de propriile interese, pentu a mai putea fi atenti si la nevoile celorlalti. Bafta in continuare!!! Mie mi-a placut tema!!!
RăspundețiȘtergere